Sir GHI

Trei luni de internship

Petru Sirghi — Tue, 13 Dec 2011 09:33:11 +0000

O scurta descriere 
Când am intrat în AIESEC, octombrie 2005, Olesea Tutuianu a fost primul aiesecer din Basarabia pe care l-am cunoscut. Tocmai se întorsese dintr-un internship pe voluntariat din Ucraina. Îmi povestea cât de frumos şi interesant a fost, fapt care ma motivate şi pe mine să îmi doresc să mă implic. Ea a fost defapt şi primul EP pe care a trebuit să îl “match-iuesc”, pentru un nou internship, lucru pe care n-am reuşit să îl fac .
Peste un an ne-am întâlnit la un interviu, pentru un job, concuram pentru aceaşi poziţie, ea a fost selectată dat fiind că a fost mai bună . Peste alţi trei ani eu vin în Cracovia în intership şi ne reîntâlnim aici. Ce mică-i lumea!

Wild Carpathia, Romania

Petru Sirghi — Fri, 11 Nov 2011 16:58:52 +0000

Uite ce ceas fain are baiatul asta!

Petru Sirghi — Sun, 06 Nov 2011 17:30:12 +0000

Nu sunt prea bătrân, şi nici nu cred că am călătorit enorm de mult până acum însă oriunde am mers peste tot am întâlnit chinezi, ruşi….şi români. Deşi nu suntem numeric atât de mulţi în comparaţie cu cei dintâi, suntem totuşi împrăştiaţi peste tot în lumea asta.
Sunt în Kraków de aproape 2 luni, pe lângă faptul că suntem destul de multi români în compania în care muncesc, am întâlnit încă mulţi alţii aici: de la fost colegi de facultate, prieteni cu care am ne-am cunoscut cu alte ocazii alte ţări până la cerşetori .
Astăzi aflându-mă în staţie şi asteptând tramvaiul, aveam caştile în urechi, la un moment dat am avut impresia că grupul de lângă mine vorbesc în română. Am scos o cască să mă asigur că aud bine, şi într-adevăr….vorbeau româna. Pentru început nu am schiţat nici un gest, doar că după vre-o 30 secunde una din fete a zis către o alta „uite ce ceas fain are baiatul asta”. Atunci am răspuns zâmbind „merci”, după care a urmat o discuţie de 15 minute până când a trebuit să cobor.

P.S. Suntem mulţi, suntem peste tot, deci aveţi grijă ce vorbiţi despre cel de alături pentru că s-ar putea să vă înteleagă .

Voluntariatul e o şansă enormă de a te dezvolta în diferite domenii

Petru Sirghi — Sun, 09 Oct 2011 13:57:41 +0000

Petru Sîrghi, un tînăr care impresionează mult, mai ales la vîrsta sa de 25 de ani. A reuşit să se implice în multe proiecte, acţiuni şi activităţi destinate tinerilor şi voluntariatului. A călătorit în SUA, şi unele ţări din Europa. Pas cu pas, îşi adună file cu multe realizări în CV-ul pe care îl deţine. Absolvent al LT „Vasile Lupu” din Susleni, Orhei, Petru a devenit student peste Prut, mai exact, la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi , România. Lecturând cele de mai jos, veţi vedea confirmarea celor spuse anterior. Interviul a fost realizat on-line, pe motiv că Petru se află în Polonia, într-un internship.

Care au fost primele activităţi de voluntariat pentru tine?

Primele mele tatonari cu voluntariatul au fost încă din liceu, prin clasa a X-ea. Am început să particip la diferite proiecte organizate de Parlamentul Liceului. Tot pe atunci eram şef al comisiei de educaţie din cadrul parlamentului. În liceu am participat ca voluntar la 2 expediţii eco-turistice organizate de ONG-ul „Lupii” în parteneriat cu Mişcarea Ecologistă din Moldova, Triada 2004, 2005. Acestea au constat în indentificarea, marcarea traseelor turistice din Republica Moldova şi salubrizarea lor, 3 locuri de campare timp de 10 zile. Cred că aceasta a şi fost prima mea experienţă care m-a marcat şi a trezit în mine dorinţa de a călători şi descoperi lumea.

Ce semnifică pentru tine acest termen de „voluntariat”?

Pentru mine sintagma de „voluntariat” înseamnă dorinţa de a fi activ şi de a contribui la binele comun şi bunăstarea comună prin activităţi neremunerate, implicare în diverse domenii. A fi voluntar într-o activitate e un lucru extraordinar pentru că aceasta îţi creează un sentiment de satisfacţie sufletească. Voluntariatul e o şansă enormă de a te dezvolta în diferite domenii, tot voluntariatul îţi oferă o şansă enormă de a cunoaşte oameni interesanţi.

Povesteşte, te rog, despre experienţa AIESEC.

În octombrie 2005 deveneam student la Universitatea “Dunărea de Jos” Galaţi, România. Chiar din prima lună începusem să caut ONG-uri unde m-aş putea implica. Întamplarea a fost că tocmai în acea perioadă AIESEC Galaţi făcea recrutarea de noi membri, atât pentru programul eXchange cât şi pentru diferitele activităţi din cadrul departamentelor ONG-ului. Astfel m-am înscris şi eu, iar în urma interviului am fost selectat ca membru. Zis şi făcut. În perioada decembrie 2008 – martie 2009 am trăit o experienţă unică, de fapt cea mai interesantă, plăcută şi utilă în acelaşi timp de până acum. Am fost plecat în internship, în Ljubljana, Slovenia, prin programul de practică internaţională, eXchange. La început aveam emoţii mari, în sensul că nu ştiam dacă voi face faţă sarcinilor care îmi vor fi date, deşi luasem cunoştinţă cu ele încă înaintea plecării. Însă, cei din firma, P&S Capital, unde îmi făceam eu acest stagiu de practică, au fost nesperat de înţelegători şi deschişi comunicării cu mine, poate şi datorită faptului că media de vârstă a angajaţilor era de 32 de ani şi participaseră asemeni mie în cadru diferitelor programe de schimb educaţional, cultural şi profesional. Perioada pe care am petrecut-o acolo, de doar 3 luni, a fost una foarte frumoasă, care îmi va rămâne mereu în amintire. Cel puţin pentru moment este experienţa cea mai frumoasă din viaţa de pâna acum..

Fiind student în România, ce alte acţiuni de voluntariat ai mai făcut acolo?

Am fost voluntar al Clublui Studenţilor Basarabeni şi Bucovineni „Ştefan cel Mare” din Galaţi în perioada 2005 – 2008. M-am imiplicat în diferite activităţi în special evenimente culturale pe care le organizăm cu anumite ocazii, ca 1 Decembrie (Ziua Naţioanală a României şi a românilor de pretutindeni), 27 Martie (Festivalul Zilele Basarabiei). M-am implicat în AIESEC Galaţi 2005- 2006, am fost membru pe Departamentul Outgoing Exchange unde ajutam tinerii care vor sa plece peste hotare într-un internship. Din 2009 cînd am devenit student la SNSPA Bucureşti, m-am implicat în Liga Studenţilor Basarabeni Bucureşti. Am participat la desfăşurarea unor proiecte ca: „Trimite o carte peste Prut”, „Caravana admiterii”, „Adoptă un boboc”. De asemenea am participat ca reprezentat al ligii la multe conferinţe şi seminarii care au avut ca temă organizaţiile de tineri.

La moment ştiu ca te afli în Polonia. Care este scopul aflării tale în această ţară?

În Polonia abia am ajuns, sunt de 2 săptămîni. Mai exact mă aflu în Cracovia într-un internship cu AIESEC. Pot să spun că e o experienţă minuntă, un oraş foarte frumos cu încarcatură istorică, singurul oraş polonez care nu a fost distrus în timpul celui de al Doilea Război Mondial. Un oraş plin de turişti şi stundeţi străini. Internshipul meu presupune vînzarea de evenimente business. În rest, vreau ca toţi tinerii să înţeleagă beneficiul voluntariatului şi să îşi dezvolte abilităţile de care dau dovadă. Nu pot decît să le urez succes!

Iuliana Mămăligă

Sursa: www.civic.md

Eşti în America trebuie să vorbeşti engleza.

Petru Sirghi — Thu, 01 Sep 2011 09:31:33 +0000

Nu am mai scris demult, plictisit poate de numărul mare de bloggeri, care se dau cu părerea crezându-se mari experţi, şi care agasant îţi trimit link-uri pentru ale citi creaţiile. Acum scriu pentru mine…am citit un articol scris de Alina Anghel, în Cotidianul Timpul. Şi am remarcat că şi mie mi s-a întâmplat un lucru asemător.

În vara lui 2006 mă aflam în SUA, cu un program de muncă pe vară. Datorită unor circumstanţe nefericite a trebuit să apelez la ajutorul unui prieten american pe care l-am avut ca profesor în Liceu. El s-a oferit să îmi asigure cazare gratuită pentru perioada cât urma să stau acolo. Datorită faptului că engleza mea era proastă şi româna americanului mult mai bună (el a fost voluntar al Peace Corp în Republica Moldova timp de 2 ani, timp în care a învăţat o română fluentă) am recurs la limba română ca mijloc de comunicare între noi doi. Aceasta însă a durat până a doua zi, când Nick deodată îmi spune “eşti în America aici se vorbeşte în engleză, de azi înainte nu mai vorbim în română”.

Recunosccă inţial m-am simţit “neajutorat” însă mi-am dat seamă că el avea dreptate şi că altfel mă comportam exact ca ruşii din Republica Moldova care nu vor să înveţe româna datorită confortului, comodităţii şi complacerii ce le este oferit de către băştinaşi.

Adopta un Boboc 2010-2011

Petru Sirghi — Mon, 16 Aug 2010 20:58:20 +0000

Echipa LSBR așteaptă să te adopte!

Ai aflat ca ești admis la studii in România și nu știi ce anume trebuie să faci mai departe?
Scrie un mail către adresa de mail a orașului în care ai fost admis, și atunci unul din voluntarii noștri te va adopta!
Adopția presupune:
Un voluntar va fi mereu la dispoziția ta să-ți răspundă la toate întrebările care te interesează:
• Cum să ajung în orașul în care am fost admis?
• Ce fac atunci când am ajuns acolo, unde și în ce perioadă trebuie să depun dosarul?
• Când, Unde și Cum mă cazez?
• Cum obțin permisul de ședere în România?
• etc.

De asemenea te va ajuta să te acomodezi și să te integrezi mai usor, te așteaptă o echipă de prieteni.
NOI beneficiem de această șansă, ACUM e rândul TĂU!

Ce trebuie sa faci?

Scrie un mail la adresa: lsbr.ORAS@gmail.com, cu toate intrebările si neclaritățile pe care le ai!

Și vei fi consiliat personal de unul din voluntarii noștri!

ORASELE Disponibile:

Bucuresti
Suceava
Iasi
Galati
Timisoara
Constanta
Cluj
Oradea
Brasov
Craiova
Bacau
Ploiesti

EXEMPLU: lsbr.bucuresti@gmail.com

VOCEA ta în România!

Info preluată de pe grupul Facebook Adopta un Boboc 2010-2011

a mai trecut un an

Petru Sirghi — Thu, 05 Aug 2010 04:08:37 +0000

astazi am inaintat in varsta cu inca un an, sa ma bucur sau sa plang? pana la urma asta e cursul vietii. prima urare de “la multi ani” a fost din partea familiei mele care ma trezit cu un apel telefonic destul de frumos. in rest au urmat muuuuulte urari din partea prietenilor de pe facebook si odnoklassniki. in rest a fost o zi pe cat de deosibita pe atat de stranie si asta pentru ca am muncit 10 ore azi si nu am avut cu cine sa servesc un pahar de vin sau bere. cred ca e premiera pentru mine.

Radio Moldova, Emisiunea “Forţa Junimii”

Petru Sirghi — Mon, 12 Jul 2010 04:25:46 +0000

La un an de la evenimentele din 7 aprilie 2009, la emisiunea “Forţa Junimii” de la Radio Moldova au fost invitati tineri care au fost implicati direct sau indirect în evenimentele din aprilie 2009 din Chişinău. Aici aveţi înregistrarea

Radio Moldova, 7 aprilie 2010.

E iaraşi seară…şi încă o carte.

Petru Sirghi — Sat, 22 May 2010 22:16:52 +0000

Cred că indicat ar fi să dorm la ora asta, însă nu am somn. Deşi sesiune bate la uşa, nu prea am tragere de inimă “să mă pun cu burta pe carte”. Cu toate astea tot cu cartea în mâini stau, şi nu doar cu una, din lipsa de spaţiu dorm în pat cu înca vre-o 5 cărţi . O să fac şi eu asemeni tipului de la Pro TV care în fiecare dimineaţă ne tot recomandă câte o carte, sau mai multe , şi vă voi recomanda următoarea carte: “În umbra marelui Hidalgo“, este o carte-document. Este vorba de rememorările Generalului dr. Ioan Talpeş, fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe, personalitate remarcabilă prin cultura şi cunoştinţele enciclopedice, rememorări consemnate de jurnalistul Horia Alexandrescu. Un tandem reuşit care a ridicat o minge la fileul opiniei publice, dar şi analiştilor …

Lectură plăcută şi noapte bună!

Zilele Literaturii Române la Chişinău

Petru Sirghi — Thu, 13 May 2010 05:43:42 +0000

În perioada 19-21 mai 2010, la Chişinău va avea loc prima ediţie a Zilelor Literaturii Române. Trei zile în care cititorii vor avea ocazia să se întîlnească cu importanţi scriitori din Republica Moldova şi România.

Evenimentul va cuprinde conferinţe, lecturi publice şi dezbateri la care vor participa: Gabriela, Adameşteanu, Vladimir Beşleagă, Aurelia Borzin, Iulian Ciocan, Constantin Cheianu, Dumitru Crudu, Claudiu Komartin, Dan Lungu, Eugen Negrici, Doina Ruşti, Alexandru Vakulovski, Elena Vlădăreanu, Varujan Vosganian.

„Cît de diferiţi sîntem e greu de spus. Cît de asemănători sîntem e poate mai uşor. Nu ar trebui să ne sperie nici una din întrebări. Ştim însă un lucru foarte sigur: Pentru a avea o relaţie normală e nevoie de o (re)cunoaştere reciprocă.

Prin acest proiect ce reuneşte scriitori „de pe ambele maluri” ne propunem să facem un prim pas spre încetarea reproducerii ignoranţei şi necunoaşterii reciproce. La această primă ediţie, vom încerca să răspundem la cîteva întrebări simple: de ce ne cunoaştem atît de puţin? Ce s-a întîmplat şi ce se întîmplă cu noi , cu poezia şi literatura noastră? Cîteva zile la rînd, importanţi scriitori de limbă română, din ambele ţări, vor citi pentru publicul larg fragmente din cărţile lor, vor discuta şi vor încerca să ofere soluţii pentru o mai bună înţelegere a fiecaruia dintre noi.”

Vasile Ernu (coordonatorul proiectului)