Sir GHI

Ago, Ergo Sum!

La puşcărie ori în Europa?

Zilele acestea toată mass media din România mediatizează intens arestarea omului de afaceri Gigi Becali. Unii îi plâng de milă, îl martirizează şi nu îşi imaginează viaţa şi fotbalul fără acesta, alţii în schimb se bucură frecându-şi mâinile de bucurie. Există şi o a treia categorie, care pur şi simplu manifestă o stare de indiferenţă sau care cred doar că justiţia îşi face treaba.

Se ştie că Gigi Becali a încercat să fugă din ţară însă, se pare că serviciile secrete din România sunt pe bună dreptate considerate  printre cele mai bune din lume pentru că au reuşit să îl reţină la timp. Promptitudinea de care au dat dovadă aceştia se poate explica poate şi datorită faptului că existau precedente în care le-au scapat Ioana Maria Vlas, Omar Hayssam şi alţii, pătându-şi imaginea prin aceasta.

Impresionant este faptul că justiţia din România, cu toate lacunele şi criticele care ii sunt aduse, chiar a început să îşi facă treaba şi sa actioneze conform legii. În ultimii ani, au fost băgaţi la răcoare Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Nastase şi multe alte figuri importante. Unii vor zice ca au fost doar nişte reglări de conturi etc.; posibil să fie şi un pic de adevăr însă mai mult cred că este vorba de Uniunea Europeană. România încă nu se află in spaţiul Schengen, iar motivul oficial al neacceptării a fost anume corupţia şi justiţia. Prin aceste acţiuni România vrea să se reabiliteze şi să obtină statutul pe care îl merită.

Spre analogie, în Republica Moldova niciunul dintre foştii sau actualii guvernanţi nu a fost pedepsit pentru actele de corupţie săvârşite, fie că a fost vorba de fostul şef al statului, fostul premier, fostul procuror general sau orice altă persoană aflată în funcţie publică sau privată. S-au bălăcit în public, în parlament sau în show-uri televizate. Şi-au adus acuze bazate pe dovezi sau nu, şi-au deconspirat ilegalităţile săvârşite astfel încât opinia publică le-a aflat adevărata faţă şi onestitate. Au creat coaliţii monstruase între ei, şi-au cerut scuze public pentru acuzele publice nefondate, au găsit câte un ţap ispăşitor şi, până la urmă, au ieşit basma curată. Şi toate astea cu sprijinul, suportul şi în numele UE, după cum se exprimă guvernanţii, recent interimari sau în aflaţi în demisie.  Au ajuns şi prin puşcarii, uneori datorită reglărilor de conturi, cazul Şarban, alteori ca ţapi ispăşitori pentru a-şi deculpabiliza şeful, cazul fostului şef de la fisc, Nicolae Vicol. Însă cu adevărat în puşcărie ne-am trimis eroii, grupul Ilaşcu şi tinerii din aprilie 2009, iar mai apoi i-am declarat criminali de război, după cum se exprima Marian Lupu, fostul preşedinte al Parlamentului.

La Chişinău e nevoie de o nouă clasă politică, de tineri necompromişi, scoliţi în afară şi pentru care obiceiurile vechii garzi sunt străine. Altfel nu ajungem noi în îndepărtata Europă chiar dacă suntem atât de aproape şi asta pentru că guvernanţii pe a căror frunte scrie puşcărie nu au nici un motiv să ne ducă acolo, pentru că asta ar însemna să îşi semneze singuri sentinţa.

May 27, 2013 Posted by | Politică, Presă, Social | , , , | 1 Comment

1 Mai muncitoresc în generația corporatistă

IMG_01052013_195630Inițial sărbătoarea cu origini în Statele Unite ale Americii, Chicago 1889, a reprezentat un omagiu adus muncitorilor care au fost împușcați și răniți în timpul protestelor acestora pentru reducerea numărului zilelor de lucru la 5 zile pe săptămână și a timpului de lucru la 8 ore.  Mai târziu în țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice în care prin intermediul proletariatului se proslăvea ideologia comunistă.

Dat fiind faptul că această zi a fost declarată sărbătoare oficială de către Organizația Națiunilor Unite, structura din care face parte și Republica Moldova, ne ”obligă” oarecum să sărbătorim și noi această zi. Cât ține de aploarea și grandoarea evenimentului rămâne ca fiecare dintre noi să decidă.

Specificul activităților economice actuale odată cu trecerea la economia de piață a dus la schimbarea claselor sociale muncitorești și a specificului structurii diviziunii muncii. Astfel uzinele și fabricile au fost restructurate, reorganizate și în multe cazuri închise, iar gospodăriile agricole de producție, colhozurile, au fost transformate în  gospodării tărănești. În locul lor au apărut blocuri de sticlă înalte până în nori, în care își desfășoară activitatea în cele mai dese cazurii tinerii. Pentru ei sentimentul acestei sărbători a murit odată cu colapsul socialismului, pentru unii poate că nici nu s-a născut. Apatia lor față de această sărbătoare este explicată și de faptul lipsei unui sindicat care să îi reprezinte, structură care mai este prezentă cu precădere în instituțiile statului. Mai mult chiar, interesul și așteptările pecuniare enorme pe care îl au noii reprezentanți ai clasei întreprinzătoare face ca acestă zi să fie una lucrătoare.

Astăzi, 1 mai este sărbătorită mai mult ca un tribut de plin nostalgie către un sistem care a apus acum două decenii, dar ale cărui ideologii rămân încă implantate în mințile părinților și bunicilor noștri.

Și acum mă întreb: mai este actuală această sărbătoare de sorginte socialistă? Un răspuns ar fi că: DA, este și anume în Republica Moldova cât și în alte țări post comuniste sau în curs de dezvoltare, unde partidele de stânga speculează preocuparea lor pentru oamenii muncii pentru a înroși un oraș, dar și pentru a răscoli amintirile generațiilor în etate prin evocarea trecutului ”glorios” al proletariatului.

May 1, 2013 Posted by | Economie, Politică, Social | , | 1 Comment

   

%d bloggers like this: