Sir GHI

Ago, Ergo Sum!

Lithuania and the feeling of eternal backlogs

Last week, along with a group of colleagues from the Secretariat of the Parliament of the Moldovan, we found ourselves , Lithuania, in an exchange program. The program was organized by the International Republican Institute (IRI).

The agenda consisted of meetings with representatives of the Seim (Lithuanian Parliament) Speaker and Secretary of the Parliament, members of the Commission for Foreign Policy, representatives of all parliamentary parties, Member of Parliament assistants, as well NGO representatives. I learned a lot about Lithuania, in particular about political and economical issues during their European Integration, their achievements in different areas, and the problems they faced.

Lithuanian Parliament has 141 Members. Current legislature is composed of representatives of five political parties. Deputies hold as well portfolios of ministers. Each Member has three assistants. One with political responsibilities within the party to which it belongs the deputy. The other two are apolitical, having a continuing career no matter which party is leading the government.

The political life represents an advanced democracy. The largest opposition party is leading a “shadow government” that is criticizing the governance irregularities and is proposing alternative solutions at the same time. Surprisingly, many of their suggestions are accepted by the real government.

Lithuania’s economy has experienced a sustained growth , which can be mainly attributed to their ability of attracting European funds. Lithuania boasts the highest amount per capita in terms of European funds. To encourage companies to hire young professionals, some of them coming straight out of university, the government allocates to each company a certain amount of money, which covers the costs for preparing that employee, so that it reaches the level for being employed . Another success is the introduction of the Euro currency starting January 1st 2015.

Local administration currently it is not divided in districts, so the state budget is distributed to municipalities. By the year 2020 there are going to be some form of territorial administration of localities. Lithuania’s EU accession to the European Union was thundering. It joined the EU in 2004, and NATO the same year in 2004

Lithuania grants annually 0.8% of the state budget to the army. During July-December 2013, Lithuania has held for the first time the EU Council Presidency. At the end of this mandate with a strong support of Lithuania, Moldova has sealed an Association Agreement with the EU at the Vilnius Summit.

The largest ethnic minorities in Lithuania are Polish (8%) and Russian (7%). Ethnic minorities have TV channels (recently some Russian TV channels were banned because of misinformation about the situation in Ukraine) in their languages. In schools and universities Lithuanians knew how to protect and enforce their own language, in spite of a long russification process during the Soviet Union. For example, although the ethnic minorities schools courses are taught in their native language the baccalaureate exam is only held in Lithuanian language. According to Lithuanian laws it is forbidden to issue official documents in any other language than the official one, Lithuanian. On the streets, in shops, public transportation, and public space everything is written in Lithuanian. However, based on my knowledge, with even modest Russian language abilities, I have realized that Lithuanians, with the exception of the younger generation, speak Russian language well maybe even better than many Moldovans.

Although Lithuania  is situated in close proximity to the Russian Federation, having a common border, its foreign policy in relation to Russian Federation it is firm and free of intimidation, possibly because of the safety provided by NATO and the EU. There is only one concern in in their relations with the Russian Federation: the pipeline gas that crosses the country. This situation generates energy dependence on Russia.

Conclusions

We were brothers of suffering with Lithuanians. They do understand well the problems we are facing. The difference however is that they are moving forward in a galloping pace and at one point they will not understand us anymore. It is only our duty to learn from their experience and not only that, but to implement reforms that apply to us. To be tenacious, cold-blooded and hardworking at work, whatever it may be. Visits and exchanges are only useful when the experience gained is used at home, and does not turn out to be just simple trips.

April 22, 2014 Posted by | Economie, Educație, Politică, Social | , | Leave a comment

Lituania şi sentimentul eternei rămâneri în urmă

Săptămâna trecută, împreună cu un grup de colegi din cadrul secretariatului Parlamentului Republicii Moldova ne-am aflat la Vilnius, Lituania în cadrul unui curs de schimb de practici. Evenimentul a fost organizat de către International Republican Institute (IRI).

Agenda a constat în întâlniri cu reprezentanţii Seim-ului (Parlamentului Lituanian) Preşedintele Parlamentului, Secretarul Parlamentului, membri ai Comisiei Politică Externă, reprezentanţii tuturor partidelor parlamentare precum şi cu asistenţii deputaţilor şi cu mai mulţi ONG-işti. Am aflat multe informaţii noi despre Lituania, în special privind viaţa politică, economică, parcursul lor european, succesul obţinut în diferite domenii, precum şi despre problemele cu care se confruntă.

ImageParlamentului Lituanian are 141 de deputaţi (legislatura actuală este compusă din reprezentanţii a 5 partide politice) iar deputaţii deţin şi portofolii de miniştri. Fiecare deputat are 3 asistenţi, dintre care unul cu atribuţii politice în cadrul partidului din care face parte deputatul. Ceilalţi doi sunt apolitici având o carieră continuă indiferent de partidul care se află la guvernare.

Viaţa politică reprezintă o democraţie clasică avansată, astfel ca cel mai mare partid din opoziţie conduce un „Guvern din umbră” care critică neregulile comise de guvernare şi propune în acelaşi timp soluţii de alternativă. În mod surprinzător, multe dintre sugestiile lor sunt acceptate de guvernare.

Economia Lituaniei este într-o creştere continuă, asta datorându-se în primul rând fondurilor europene atrase. Lituania se poate mândri cu cel mai mare cuantum pe cap de locuitor în ceea ce priveşte fondurile europene. Pentru a încuraja companiile să angajeze tineri specialişti, unii venind chiar de pe băncile facultăţii, guvernul alocă fiecărei companii o anumită sumă de bani care reprezintă costurile necesare pentru pregătirea acelui angajat, astfel încât acesta să ajungă să devină eficient. Un alt succes îl reprezintă introducerea, de la 1 ianuarie 2015, a monedei comunitare Euro.

Administraţia locală: în prezent nu există nici un raion (judeţ, comitat sau district), prin urmare bugetul de stat este distribuit către municipii. Abia în 2020 urmează să fie create nişte forme de administrare teritorială a localităţilor.

Parcursul Lituanii şi aderarea la UE a fost unul fulminant, aceasta intrând în comunitatea europeană în 2004, tot atunci aderând la NATO. Lituania acordă anual 0,8 % din bugetul ţării către armată. În perioada iulie-decembrie 2013, Lituania a deţinut pentru prima dată preşedinţia Consiliului Uniunii Europene. La finalul acestui mandat şi cu o fermă susţinere a acestei ţări, Republica Moldova a parafat Acordul de Asociere cu UE în cadrul Summitului de la Vilnius.

Minorităţile etnice cele mai mari din Lituania sunt polonezii (8%) şi ruşii (7%). Deşi au canale de televiziune (recent au fost interzise câteva posturi ruseşti care dezinformează în legătura cu situaţia din Ucraina) locală în aceste limbi. În şcoli şi universităţi lituanienii au ştiut să îşi protejeze şi să-şi impună propria limbă, după îndelunga rusificare din perioada sovietică. De exemplu, deşi în şcolile minorităţilor cursurile sunt predate în limbile lor, examenul de bacalaureat se susţine doar în limba lituaniană. Prin lege este interzisă eliberarea documentelor tipizate în altă limbă decât în cea oficială, lituaniana. Pe străzi, în magazine, în transportul public şi spaţiul public totul este scris în limba lituaniană. Cu toate acestea, bazându-mă chiar pe cunoştinţele mele modeste de limbă rusă, am realizat că lituanienii, cu excepţia generaţiei tinere vorbesc o rusă excelentă, poate chiar mai bună decât mulţi dintre cetăţenii Republicii Moldova.

Deşi se află în imediată vecinătate cu Federaţia Rusă, având graniţă comună, politica externă în relaţia cu această ţară este una fermă şi lipsită de intimidări, posibil şi datorită siguranţei pe care o oferă NATO şi UE. Există doar o singură preocupare în relaţia cu Federaţia Rusă, respectiv conducta de gaz care traversează teritoriul ţării. Situaţia aceasta generează dependenţa energetică faţă de Rusia.

Concluzii: Am fost fraţi de suferinţă cu lituanienii, ei ne înţeleg bine problemele cu care ne confruntăm. Diferenţa însă este că aceştia avansează galopant şi s-ar putea ca la un moment dat să nu ne mai înţeleagă. Este de datoria noastră să învăţăm din experienţa lor şi nu doar atât, ci să şi implementăm reformele care se aplică şi la noi. Să fim dârzi, cu sânge rece şi mai harnici la locul de muncă, oricare ar fi acesta. Vizitele şi schimburile de experienţă sunt utile doar atunci când experienţa acumulată acolo este utilizată şi acasă, adică nu se rezumă doar la o simplă plimbare.

April 22, 2014 Posted by | Economie, Educație, Politică, Social | , , , | 3 Comments

   

%d bloggers like this: