Sir GHI

Ago, Ergo Sum!

Sindromul prea mult TV românesc

unnamedDespre cum proprietarii de posturi TV din Republica Moldova aduc jurnalişti din România însă interzic difuzarea emisiunilor autentice româneşti din cauza unor drepturi de autor.

În ultimii ani tot mai mulţi jurnalişti de renume din România trec Prutul, lucru bun zic eu, precum şi o bună parte din telespectatori. Acum nu o să mă/vă întreb dacă aceştia vin din considerente “patriotice”, sau doar din considerente financiare, oferte generoase.

Faptul că ei sunt buni jurnalişti la Bucureşti nu înseamnă că ei vor avea rezultate notabile şi la Chişinău, însă cu siguranţă aduc un suflu nou, iar experienţa lor este foarte necesară pentru colegii lor de breaslă de aici. M-am obişnut să îi văd ca adevăraţi titani la televiziunile de la Bucureşti, incisivi şi duri în special cu politicienii, însă atunci când ajung la Chisinau parcă nu mai sunt la fel. Posibil această se datorează faptului că nu cunosc specificul basarabeanului şi realităţile de aici, nu ştiu cum să îi abordeze, sau înclin să cred chiar că comportamentul lor frumos cu invitaţii show-urilor este bazat pe faptul că nu doresc să îşi supere invitaţii sau şefii lor, care sunt şi proprietarii televiziurilor, creându-le un disconfort prin întrebări dificile.

În acelaşi timp, deşi numărul jurnaliştilor de peste Prut prezenţi la Chişinău creşte, numărul emisiunilor TV produse în studiourile de la Bucureşti scade, şi asta în condiţiile în care TVR-ul a revenit în grila de programe din Republica Moldova. TVR-ul retransmite de fapt un mix de programe “special dedicate” realităţilor din Republica Moldova, un fel de TVRi astfel încât cei din Republica Moldova află prea puţin despre ce se întâmplă în România. PRO TV-ul are o gamă complexă de emisiuni şi programe, având cea mai mare audienţă nu doar în România ci şi în Republica Moldova.

Însă din 2009 au apărut multe televiziuni şi la Chişinău. “Moldova acum ai televiziune!” era sloganul unei dintre ele. Iar pentru că televiunile au nevoie de audienţă şi asta nu se obţine oricum, oamenii deştepţi care le patronează s-au pus pe treabă. Astfel au început să producă emisiuni similare celor din România, au adus jurnalişti de acolo  şi s-au gândit cum să le interzică pe cele din România aici pentru a nu le face concurenţă. Prime şi Canal 3 sunt campionii “rachetului TV”. Aceste televiziuni au cumpărat drepturile exclusive de retransmitere pe teritoriul Republicii Moldova a meciurilor de fotbal din competiţiile internaţionale și au organizat “Moldova are talent”. Desigur calitatea celei din urmă a fost de un nivel foarte scăzut. Juriu slab iar prezentatorii nefireşti. Cu toate acestea moldovenii au fost obligaţi să urmărească acest show TV, fiindu-le îngrădit dreptul de a urmări show-ul similar de la de PRO TV Bucureşti.

Da, e foarte bine că se fac şi la Chişinău astfel de show-uri şi programe, însă de ce să mi se îngrădească dreptul meu de a urmări show-urile din România, şi asta în condiţiile în care la el participă şi mulţi basarabeni, fiind organizate preselecţii şi la Chişinău. Ştiu că lupta pentru audienţă este dură, însă de ce să ghetoizezi lumea de aici şi să o fortezi să se uite doar la  show-urile Made in Moldova? Am impresia că s-a creat un nou zid pe Prut, de data aceasta nu din sârmă ghimpată ci de bruiaj mediatic. Nu voi ramâne surprins să văd anul viitor un show “MasterChef” Made in Moldova, care cu siguranţă va duce la interzicerea MasterChef-ului românesc.

Advertisements

March 3, 2014 Posted by | Politică, Presă, Social | , , , | 3 Comments

“Agenţiile imobiliare” – un business al economiei tenebre.

Întorcându-mă în Chişinău, primul lucru pe care a trebuit să îl fac, a fost să îmi caut o cameră de închiriat. Partea proastă a fost că am nimerit exact la începutul anului şcolar atunci când Chişinăul este practic invadat de către studenţii şi elevii din provincie.

Bineînţeles că am început căutarea folosind mijloacele/motoarele de căutare deja clasice acestui spaţiu: ziarul Makler şi site-ul www.999.md. Mare mi-a fost mirarea atunci când practic aproape 90 % din anunţuri erau făcute de către aşa zişi “brokeri imobiliari” sau “Agenţii imobiliare” cum le place lor să se autointituleze, voi explica mai jos cum funcţionează toată afacerea aceasta.

Anunţurile postate de către aceşti meseriaşi în Makler sunt scurte şi conţin un număr de telefon şi preţul, fără alte detalii, pentru că în acest ziar publicitar se achită pentru fiecare caracter. Cele postate pe www.999.md sunt puţin mai detaliate conţinând şi adresa. Atunci când pui mâna pe telefon şi suni eşti întrebat de “zona care te interesează pentru ca ei au mai multe oferte şi că cel mai bine ar fi să mergi direct la ei la birou”. Cunoşteam şmecheria şi le comunicam că nu sunt interesat de serviciile lor, întrebam totuşi cum se numeşte firma iar răspunsul oferit de ei era: “nu vă putem comunica pentru că este confidenţial!”.

După o săptămână de căutări şi reuşind să dau doar peste aceşti agenţi am decis să merg totuşi în vizită la ei. Sunt localizaţi în perimetrul centrului oraşului, în clădiri cunoscute, de exemplu Centru de moda de pe Ştefan cel Mare nr. 182. Dacă nu ţi-ar comunica adresa la telefon nu ai reuşi să dai de ei pentru că lipseşte orice ce indicator iar pe uşa biroului este trecut doar programul de lucru pe o foaie A4, care foarte uşor poate fi schimbata cu un alt anunţ.

Ce oferă şi cât te costă.

În primul rând vor un comision de 250 de lei, copia buletinului şi să semnezi un contract de prestări servicii, nu am reuşit să văd ce conţine pentru că dat fiind faptul că am refuzat să semnez nu mi s-a permis să îl citesc, ei ar oferi în schimb sprijin în căutarea spaţiului dorit. Însă ca businessul să fie moldovenesc 100 % până la urmă ei nu îţi oferă decât un număr de telefon şi o adresă. Ei nu au poze cu apartamentele, nu le-au văzut niciodată şi nici nu te însoţesc atunci când mergi să vezi oferta propusă. Şi atunci de ce se mai numesc “agenţii imobiliare”?!

Se pare că aceşti agenţi au acces la colegii lor de la Makler, iar atunci când o persoană fizică achită pentru un anunţ în acest ziar informaţiile sunt imediat transmise către agenţii, care cu promptitudine de invidiat le publică pe www.999.md. Altfel nu îmi explic cum se face că atunci când apare ziarul aproape toate anunţurile nu mai sunt valabile.

Agenţii depun un efort uriaş totuşi, fiecare dintre ei este dotat cu 2 sau 3 radio telefoane si telefoane mobile, şi este de invidiat rapiditatea cu care reuşesc să răspundă la atâtea apeluri telefonice simultan.

Mă întreb la câte milioane ar putea fi evaluat acest business? De ce nu se autosesizează cei de la FISC şi Garda financiară precum şi cine stă în spatele acestui business, ar fi o întrebarea mult prea complicată.

P.S. Am tot amânat postarea acestui articol în încercarea de a obţine careva date statistice de Agenţiile specilizate, dat fiind faptul că nu am obţinut niciun răspuns am decis să îl public.

February 23, 2014 Posted by | Economie, Presă, Social | , , , | Leave a comment

La puşcărie ori în Europa?

Zilele acestea toată mass media din România mediatizează intens arestarea omului de afaceri Gigi Becali. Unii îi plâng de milă, îl martirizează şi nu îşi imaginează viaţa şi fotbalul fără acesta, alţii în schimb se bucură frecându-şi mâinile de bucurie. Există şi o a treia categorie, care pur şi simplu manifestă o stare de indiferenţă sau care cred doar că justiţia îşi face treaba.

Se ştie că Gigi Becali a încercat să fugă din ţară însă, se pare că serviciile secrete din România sunt pe bună dreptate considerate  printre cele mai bune din lume pentru că au reuşit să îl reţină la timp. Promptitudinea de care au dat dovadă aceştia se poate explica poate şi datorită faptului că existau precedente în care le-au scapat Ioana Maria Vlas, Omar Hayssam şi alţii, pătându-şi imaginea prin aceasta.

Impresionant este faptul că justiţia din România, cu toate lacunele şi criticele care ii sunt aduse, chiar a început să îşi facă treaba şi sa actioneze conform legii. În ultimii ani, au fost băgaţi la răcoare Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Nastase şi multe alte figuri importante. Unii vor zice ca au fost doar nişte reglări de conturi etc.; posibil să fie şi un pic de adevăr însă mai mult cred că este vorba de Uniunea Europeană. România încă nu se află in spaţiul Schengen, iar motivul oficial al neacceptării a fost anume corupţia şi justiţia. Prin aceste acţiuni România vrea să se reabiliteze şi să obtină statutul pe care îl merită.

Spre analogie, în Republica Moldova niciunul dintre foştii sau actualii guvernanţi nu a fost pedepsit pentru actele de corupţie săvârşite, fie că a fost vorba de fostul şef al statului, fostul premier, fostul procuror general sau orice altă persoană aflată în funcţie publică sau privată. S-au bălăcit în public, în parlament sau în show-uri televizate. Şi-au adus acuze bazate pe dovezi sau nu, şi-au deconspirat ilegalităţile săvârşite astfel încât opinia publică le-a aflat adevărata faţă şi onestitate. Au creat coaliţii monstruase între ei, şi-au cerut scuze public pentru acuzele publice nefondate, au găsit câte un ţap ispăşitor şi, până la urmă, au ieşit basma curată. Şi toate astea cu sprijinul, suportul şi în numele UE, după cum se exprimă guvernanţii, recent interimari sau în aflaţi în demisie.  Au ajuns şi prin puşcarii, uneori datorită reglărilor de conturi, cazul Şarban, alteori ca ţapi ispăşitori pentru a-şi deculpabiliza şeful, cazul fostului şef de la fisc, Nicolae Vicol. Însă cu adevărat în puşcărie ne-am trimis eroii, grupul Ilaşcu şi tinerii din aprilie 2009, iar mai apoi i-am declarat criminali de război, după cum se exprima Marian Lupu, fostul preşedinte al Parlamentului.

La Chişinău e nevoie de o nouă clasă politică, de tineri necompromişi, scoliţi în afară şi pentru care obiceiurile vechii garzi sunt străine. Altfel nu ajungem noi în îndepărtata Europă chiar dacă suntem atât de aproape şi asta pentru că guvernanţii pe a căror frunte scrie puşcărie nu au nici un motiv să ne ducă acolo, pentru că asta ar însemna să îşi semneze singuri sentinţa.

May 27, 2013 Posted by | Politică, Presă, Social | , , , | 1 Comment

   

%d bloggers like this: