Sir GHI

Ago, Ergo Sum!

Vorbesc românește, sunt, deci, român!

Image

„Suntem români şi punctum!” spunea Mihai Eminescu. Dacă atunci când îl comemorăm pe marele nostru poet naţional, depunând flori şi recitându-i poeziile, îl declarăm român de al nostru haideţi atunci să ne confirmăm identitatea de români de rând cu el şi la recensământ. Din străbunici, bunici şi părinţi români nu s-au putut naşte decât tot ROMÂNI.

Susţin campania naţională iniţiată de cotidianul Timpul

February 12, 2014 Posted by | Educație, Politică, Social | , | 2 Comments

Voluntariatul şi schimburile internaţionale sunt o şansă spre succes

În anul care se încheie am avut parte de multe discuţii aprinse în ceea ce priveşte sistemul educaţional din Republica Moldova. Cel mai mediatizat subiect şi cel care a adunat cele mai multe polemici, a fost cel legat de modul în care s-a susţinut examenul de Bacalaureat. Pentru prima dată în istoria Republicii Moldova acest examen a fost susţinut în condiţii mult mai severe decât în anii anteriori. Poate că acum ar fi injust să apreciez modul în care s-a desfăşurat, dat fiind că eu am susţint acest examen încă în 2005, când erau alte reguli, însă părerea mea este că era nevoie de astfel de norme pentru obiectivitatea acestui examen. Chiar dacă unii elevi au obţinut note mai mici, iar rata de promovare a fost de aproximativ 60 %, nu ar fi corect să acuzăm ministerul Educaţiei. Rezultatele pozitive şi impactul se vor vedea mai târziu şi vor fi de lungă durată. Elevii, care au promovat, reprezintă contingentul studioşilor şi nu trebuie să ascundem faptul că o bună parte din elevi sunt doar vizitatori ai instituţiilor de învătământ. Unii dintre ei obligaţi prin lege, alţii doar din dorinţa de a obţine o diplomă de studii superioare.

Petru-Sirghi_mediumPentru că studiile mele în Republica Moldova s-au finalizat cu examenul de bacalaureat, urmând studiile de licenţă şi masterat în România, mă voi limita doar la aprecierea celor dintâi, venind şi cu unele sugestii. Deşi studiile liceale sunt axate pe două filiere, umanist şi real, acestea nu au o diferenţiere veritabilă în anumite domenii cum ar fi: matematică – informatică, chimie – biologie. Absolvenţii de liceu se află de cele mai multe ori în incapacitatea de a-şi alege o facultate sau profesie, dat fiind curriculum-ul şcolar prea generalist în care au fost educaţi. Eu aş opta pentru un număr mai mic de licee, însă cu o stabilire clară a profilului, cu profesori bine instruiţi şi cu înzestrarea tehnică necesară.   Desigur, pentru a crea aceste condiţii e nevoie să se investească şi în cadrele didactice.  Trebuie să le oferim cursuri de perfecţionare, o bază tehnico-materială necesară precum şi un salariu decent. Or la noi, de cele mai multe ori, profesorii, în special cei de la ţară, au o ocupaţie în plus şi anume agricultura de familie, căreia îşi dedică restul timpului pentru a-şi asigura existenţa alimentară. Acest timp ar trebui folosit pentru propria lor instruire, pentru că altfel rămân în urmă cu actualizările care ţin de ştiinţele, pe care le predau.

Dat fiind faptul că în Republica Moldova, cea mai mare parte a populaţiei locuieşte la sate, aproximativ 60 %, respectiv şi cele mai multe instituţii de învătământ primar şi gimnazial sunt concentrate în zonele rurale. În multe cazuri, în aceste zone se nasc şi se dezvoltă copii cu aptitudini deosebite, însă din cauză că nu există un “departament” care să se ocupe cu descoperirea de talente, mulţi dintre aceşti copii nu mai ajung să exceleze, fapt regretabil.

Cât priveşte studiile universitare de licenţă şi masterat, bazându-mă pe propria experienţă, mi le-aş dori cât mai practice. În universitate de multe ori se studiază materii care nu au tangenţă cu profesia pentru care te pregăteşti, iar cunoştinţele teoretice nu sunt suficiente pentru pentru a obţine job-ul dorit. Aş vedea foarte utilă crearea unor “pepiniere”, pe bază de parteneriat, între anumite facultăţi şi companiile private. Aici studenţii ar putea să îşi facă practica de specialite, care de multe ori este transformată doar într-o formalitate, iar mai apoi ar avea chiar o şansă de angajare în acea comapanie. Desigur, în timpul facultăţii nu trebuie să te concentrezi doar pe studii, ci trebuie să te implici în diferite proiecte şi organizaţii stundenţeşti, activități din care poti acumula experienţă şi cunoştinţe complementare studiilor tale. Menţionam cândva că “voluntariatul şi schimburile internaţionale sunt o şansă spre succes”, lucru, pe care încă îl consider valabil. Aş putea numi doar cel puţin două programe foarte populare în rândul studenţilor: bursele Erasmus şi internship-urile de pe platforma AIESEC. Participând în cadrul acestora ai doar de câştigat, şi anume: experienţă de studii şi activitate într-un mediu internaţional, îmbunătăţirea abilităţilor de comunicare în limba engleză, eventual învăţarea unei limbi străine noi, crearea unui reţele de prieteni/contacte internaţionale, un bonus/punct forte  la CV şi desigur transformarea într-un global citizen tolerant.

La final aş spune că pentru a obţine nu doar rezultate, ci şi performanţă, e nevoie de reforma sistemului, de jos în sus, adică începând cu sistemul gimanzial/liceal urmat de un ciclu de studii univesitare cât mai flexibil pentru studenţi, în ceea ce priveşte experienţele internaţionale.

Pentru emisiunea “Blog radiofonic” de la Radio Chişinău.

13 Decembrie 2013

Audio

December 14, 2013 Posted by | Educație | , | Leave a comment

Interviu pentru Radio Moldova

Acum o lună am acordat un interviu pentru Radio Moldova. Subiectul intervenţiei a fost: “Cum se sărbătoreşte în Polonia Ziua independenţii”. Interviul poate fi ascultat partea 1  şi partea 2

December 10, 2013 Posted by | Educație, Politică, Social | , | Leave a comment

Flashmob ratat vs flashmob realizat

Astăzi, am rămas mut atunci când am văzut cum reprezentanţii Casei Regale a României, principele Radu şi principesa Margareta, au fost împiedicaţi să depună o coroană de flori la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău. Mi s-a făcut ruşine de originile mele şi oamenii cu care convieţuiesc, în acelaşi timp m-am simțit vinovat de cele întâmplate.

Chiar dacă Familia Regală nu se află într-o vizită oficială, autorităţile Republicii Moldova au fost informate desprea aceasta. Evenimentul şi agenda vizitei au fost publice, şi a presupus întâlniri cu conducerea republicii, elevi, studenţi precum şi cu artişti şi feţe bisericeşti. Deşi organele abilitate de menţinerea ordinii publice ar fi trebuit să le însoţească pe toată durata vizitei lor, asigurându-le paza şi siguranţa după cum li s-a solicitat, acestea şi-au arătat limitele atunci când s-a încercat o depunere de flori la Monumentul Domnitorului. Reprezentanţii Familiei Regale fiind împedicaţi de un grup de protestatari care se indentifică cu organizaţia neînregistrată la Ministerul Justiţiei „Eu sînt moldovan, eu grăiesc moldovneşte” , după cum am menţionat unul din ei pe nume Ivan Muntean.

Ce m-a mirat, a fost faptul că organele abilitate nu au prevăzut acest flashmob, şi aici mă refer la Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi de ce nu poate chiar Serviciul de Informaţii Externe din România. Sunt sigur că la o astfel de vizită, eveniment, există o strânsă colaborare şi schimb de informaţii între cele două instituţii şi voi evoca un caz.

În primăvara anului 2010, fiind masterand la Bucureşti, am hotărât împreună cu câţiva colegi basarabeni să organizăm un flashmob în faţa Ambasadei Rusiei la Bucureşti în data de 2 martie. Evenimentul urma să dureze 5 – 10 minute şi să participe între 10 şi 15 persoane. Îl organizam pentru a reaminti Rusiei că s-a împlinit majoratul, 18 ani, de când a început războiul împotriva Republicii Moldova şi că ar fi bine să îşi ia armata acasă. Ar fi trebuit să fie un marş silenţios pe traseul Arcul de Triumf din Bucureşti până în faţa ambasadei Federaţiei Ruse. Am zis ”ar fi trebuit” pentru ca flashmob-ul nostru a fost deconspirat. Îmediat ce am pornit acel marş, fără megafoane şi urlete, doar cu câteva coli de hârtie, dinspre sediul Ambasadei Federaţiei Ruse a pornit spre noi un întreg batalion de jandarmi şi două dubiţe, şi asta în condiţiile în care noi eram doar vre-o zece participanţi. Pentru a nu ajunge în arestul poliţiei şi a ne pricopsi cu câte un dosar penal sau amendă, dat fiind că flashmob-ul era unul neautorizat[1], dar şi pentru că majoritatea dintre noi ne aflam în România pe baza permisului de şedere, iar pentru a nu risca să fim expulzaţi a trebuit să renunţăm la protest.

Dacă în cazul flashmob-ului de la Bucureşti ne miram despre promptitudinea cu care a acţionat SRI-ul, SIE-ul, poate şi FSB-ul atunci după cele întâmplate la Chişinău mă întreb despre declinul şi ineficienţa SIS-ului condus de Mihai Bălan, tatăl cunoscutului interpret Dan Bălan.

P.S. Până una alta, dacă o fi aşa cum a menţionat Ivan Munteanu precum că principele Radu şi principesa Margareta se află în Republica Moldova ca turişti, atunci sloganul turistic de ţară, ales recent „Ospitalitate. Tradiţie. Mister” se potriveşte pe bună dreptate.

P.P.S. A se compara cum am protestat noi şi ei, precum şi modul în care a fost întâmpinat Regele Carol al II-lea la Chişinău în 1940 şi principele Radu şi principesa Margareta în 2013.

ImageImage

 

 


[1] Acest tip de manifestaţie nu necesită de obicei autorizaţie, datorită duratei şi amploarei reduse, dar şi pentru că se subînţelege că nu periclitează în nici un fel traficul sau circulaţia pietonilor.

October 9, 2013 Posted by | Politică, Social | , , , , | 2 Comments

Bunul simț: se mai poartă?

ImageMi-a venit ideea să scriu despre aceasta atunci când o colegă de muncă a menționat despre o alta că ar avea mult bun simț.

Am început să meditez asupra acestei valori și să mă întreb cât de actuală mai este aceasta pentru noi și cât de mult o apreciem la cei care o posedă. Mai tindem noi oare să avem drept principiu al vieții bunul simț și corectitudinea? Răspunsul este că pentru unii această valoare a murit demult sau mai rău nici nu s-a născut, aceasta reprezentând un lucru străin și indescifrabil. Cei mai mulți dintre noi vor zice că pentru a avea succes în ceva trebuie sa lupți fără scrupule pentru acel ideal călcând chiar și peste morminte dacă e nevoie, nefiind nevoie de bunul simț. Acest îndemn îl primesc unii dintre noi copii fiind, fapt pentru care ne-am și ales cu o generație tânără lipsită de cei șapte ani de acasă.

Pentru o națiune, popor, primii oameni și instituții de la care ar trebuie să îl preluăm ar fi biserica și conducerea țării. Pe cei dintâi nu mă apuc să-i judec pentru a nu mă umple de păcate. Pe cei din urmă însă am dreptul pentru că și datorită votului meu se află în acele fotolii. Dacă veți cauta atent câți dintre actualii sau foștii, conducători ai țării au dat dovadă de bun simț în timpul activității lor veți realiza că aproape nici unul. De ce? Pentru că nici unul din ei nu ar fi ajuns acolo dacă ar fi fost înzestrat cu această valoarea. Înșelăciunea, promisiunea deșartă, trădarea și jocurile de culise sunt valorile de care s-au condus și care le-au garatat succesul.

Desigur, există și oameni cu bun simț, pentru care valorile morale ca dreptatea , omenia, sinceritatea, binele sunt fundamentale existenței lor. Însă nu de puține ori anume acești oameni sunt supuși riscului de a devenit victime anume datorită faptului că au dat dovadă bun simț.

Dar ce reprezintă până la urmă bunul simț și cum îl putem percepe și manista?! Pentru mine bunul simț înseamă să fii corect cu tine însuți în primul rând. Apoi, să nu înșeli, să nu furi, să ai respect pentru cei mai în vârsta decât tine. Să manifești bunăvoință cu cei din jur, să nu fii invidios pentru meritele altora și să lupti cinstit pentru propriu-ți succes. Să fii tolerant și altruist atunci când e cazul, iar atunci când nu ești deacord cu ceva să cauți soluții constructibile și nu să creezi scandal.

Bunul simț poate fi o valoare pentru oricare dintre noi indiferent de culoarea politică sau a pielii, religie sau orientare sexuală.

Haideți să dăm dovadă de mai mult bun simț și să o manifestă ca o valoarea general valabilă atât timp cât ne mai considerăm oameni!

July 30, 2013 Posted by | Educație, Social, Timp liber | | Leave a comment

La puşcărie ori în Europa?

Zilele acestea toată mass media din România mediatizează intens arestarea omului de afaceri Gigi Becali. Unii îi plâng de milă, îl martirizează şi nu îşi imaginează viaţa şi fotbalul fără acesta, alţii în schimb se bucură frecându-şi mâinile de bucurie. Există şi o a treia categorie, care pur şi simplu manifestă o stare de indiferenţă sau care cred doar că justiţia îşi face treaba.

Se ştie că Gigi Becali a încercat să fugă din ţară însă, se pare că serviciile secrete din România sunt pe bună dreptate considerate  printre cele mai bune din lume pentru că au reuşit să îl reţină la timp. Promptitudinea de care au dat dovadă aceştia se poate explica poate şi datorită faptului că existau precedente în care le-au scapat Ioana Maria Vlas, Omar Hayssam şi alţii, pătându-şi imaginea prin aceasta.

Impresionant este faptul că justiţia din România, cu toate lacunele şi criticele care ii sunt aduse, chiar a început să îşi facă treaba şi sa actioneze conform legii. În ultimii ani, au fost băgaţi la răcoare Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Nastase şi multe alte figuri importante. Unii vor zice ca au fost doar nişte reglări de conturi etc.; posibil să fie şi un pic de adevăr însă mai mult cred că este vorba de Uniunea Europeană. România încă nu se află in spaţiul Schengen, iar motivul oficial al neacceptării a fost anume corupţia şi justiţia. Prin aceste acţiuni România vrea să se reabiliteze şi să obtină statutul pe care îl merită.

Spre analogie, în Republica Moldova niciunul dintre foştii sau actualii guvernanţi nu a fost pedepsit pentru actele de corupţie săvârşite, fie că a fost vorba de fostul şef al statului, fostul premier, fostul procuror general sau orice altă persoană aflată în funcţie publică sau privată. S-au bălăcit în public, în parlament sau în show-uri televizate. Şi-au adus acuze bazate pe dovezi sau nu, şi-au deconspirat ilegalităţile săvârşite astfel încât opinia publică le-a aflat adevărata faţă şi onestitate. Au creat coaliţii monstruase între ei, şi-au cerut scuze public pentru acuzele publice nefondate, au găsit câte un ţap ispăşitor şi, până la urmă, au ieşit basma curată. Şi toate astea cu sprijinul, suportul şi în numele UE, după cum se exprimă guvernanţii, recent interimari sau în aflaţi în demisie.  Au ajuns şi prin puşcarii, uneori datorită reglărilor de conturi, cazul Şarban, alteori ca ţapi ispăşitori pentru a-şi deculpabiliza şeful, cazul fostului şef de la fisc, Nicolae Vicol. Însă cu adevărat în puşcărie ne-am trimis eroii, grupul Ilaşcu şi tinerii din aprilie 2009, iar mai apoi i-am declarat criminali de război, după cum se exprima Marian Lupu, fostul preşedinte al Parlamentului.

La Chişinău e nevoie de o nouă clasă politică, de tineri necompromişi, scoliţi în afară şi pentru care obiceiurile vechii garzi sunt străine. Altfel nu ajungem noi în îndepărtata Europă chiar dacă suntem atât de aproape şi asta pentru că guvernanţii pe a căror frunte scrie puşcărie nu au nici un motiv să ne ducă acolo, pentru că asta ar însemna să îşi semneze singuri sentinţa.

May 27, 2013 Posted by | Politică, Presă, Social | , , , | 1 Comment

1 Mai muncitoresc în generația corporatistă

IMG_01052013_195630Inițial sărbătoarea cu origini în Statele Unite ale Americii, Chicago 1889, a reprezentat un omagiu adus muncitorilor care au fost împușcați și răniți în timpul protestelor acestora pentru reducerea numărului zilelor de lucru la 5 zile pe săptămână și a timpului de lucru la 8 ore.  Mai târziu în țările comuniste, ziua de 1 mai a fost transformată într-o sărbătoare de stat însoțită de defilări propagandistice în care prin intermediul proletariatului se proslăvea ideologia comunistă.

Dat fiind faptul că această zi a fost declarată sărbătoare oficială de către Organizația Națiunilor Unite, structura din care face parte și Republica Moldova, ne ”obligă” oarecum să sărbătorim și noi această zi. Cât ține de aploarea și grandoarea evenimentului rămâne ca fiecare dintre noi să decidă.

Specificul activităților economice actuale odată cu trecerea la economia de piață a dus la schimbarea claselor sociale muncitorești și a specificului structurii diviziunii muncii. Astfel uzinele și fabricile au fost restructurate, reorganizate și în multe cazuri închise, iar gospodăriile agricole de producție, colhozurile, au fost transformate în  gospodării tărănești. În locul lor au apărut blocuri de sticlă înalte până în nori, în care își desfășoară activitatea în cele mai dese cazurii tinerii. Pentru ei sentimentul acestei sărbători a murit odată cu colapsul socialismului, pentru unii poate că nici nu s-a născut. Apatia lor față de această sărbătoare este explicată și de faptul lipsei unui sindicat care să îi reprezinte, structură care mai este prezentă cu precădere în instituțiile statului. Mai mult chiar, interesul și așteptările pecuniare enorme pe care îl au noii reprezentanți ai clasei întreprinzătoare face ca acestă zi să fie una lucrătoare.

Astăzi, 1 mai este sărbătorită mai mult ca un tribut de plin nostalgie către un sistem care a apus acum două decenii, dar ale cărui ideologii rămân încă implantate în mințile părinților și bunicilor noștri.

Și acum mă întreb: mai este actuală această sărbătoare de sorginte socialistă? Un răspuns ar fi că: DA, este și anume în Republica Moldova cât și în alte țări post comuniste sau în curs de dezvoltare, unde partidele de stânga speculează preocuparea lor pentru oamenii muncii pentru a înroși un oraș, dar și pentru a răscoli amintirile generațiilor în etate prin evocarea trecutului ”glorios” al proletariatului.

May 1, 2013 Posted by | Economie, Politică, Social | , | 1 Comment

Pe cine interesează interesul național?

ImageToate deciziile la Chișinău au fost și încă mai sunt luate în interesulul național.

Care este acel interes național? Cine crede în acest interes și de ce îl invocă? Putem măcar vorbi despre un interes național când nici măcar nu există națiunea, dat fiind că pretindem a fi un stat multietnic?

Aceasta sunt întrebările pe care mi le pun de fiecare dată când îi aud pe politicienii moldoveni, sau mai degrabă pe așa zișii politicieni, pentru ca ei au mai degrabă maniere mafiotice decât cunoștințe despre arta de a face politică.

Cred că încă de când eram mic am tot auzit acestă sintagmă, pe care o invocau politicienii de pe Bîc, atunci când mica Republică Moldova se afla în momente de cumpănă. Prima dată a fost atunci când a fost sacrificat primul prim ministru al RSSM Mircea Druc în 1990 în interesul național. Apoi primul președinte al Republicii Moldova, Mircea Snegur, a semnat armistițiul de încetare a ostilităților dintre Chișinău și Moscova, 1992. A semnat în interesul național, însă a altei națiuni și anume al Rusiei.

Tot în interes național s-a adoptat și Constituția din 1994, prin a carei articol 13 ne-am ales cu limba moldovenească. Mai târziu prin 1999, a căzut guvernul Sturza, tot în interes național. Apoi urmează momentul istoric din 2005, când tot în interes național l-au reales pe Vladimir Voronin, părtași fiind pe lângă Iurie Roșca și, azi „marii” politicieni Dumitru Diacov și Vlad Filat.

De vreo doi ani încoace tot în interes național și-au declarat război Vlad Filat și Vlad Plahotniuc, pentru ca la urmă tot de dragul interesului național să depună armele. În interes național se împarte „cașcavalul”, de la ministere pana la structurile deconcentrate, care demult nu se mai bazează pe principii și valori așa cum se întâmpla acum 2 ani. Dar s-au bazat acestea vreodata?

De o vreme, am alergie la acest ”interes național”. Domnilor politicieni, dumneavoastră măcar aveți habar ce presupune interesul național? În interesul cărei națiuni faceți politică? Ori nu poți să evoci acest termen în timp ce voi înșivă nu credeți în această națiune. Ar trebui să fiți penalizați ori de câte ori rostiți sintagma. Și veti fi!

April 24, 2013 Posted by | Politică | , | 3 Comments

Un partid care conta

Nu am comentat nicio dată evenimente politice, dar, acum o fac doar pentru că evenimentele recente țin de un partid în care am investit energie, am depus speranțe și ”mi-am pus în cap” rude și prieteni în timpul campaniilor electorale în încercarea de ai convinge să își dea votul pentru aceasta. Mă refer la Partidul Liberal din Republica Moldova și la evoluțiile din interiorul lui.

Cred că toată lumea a rămas suprinsă de acest cutremur cu epicentrul în interiorul PL, inclusiv subsemnatul. Deși în public apărea ca fiind partidul cu cel mai solid și solidar grup parlamentar, probabil că ultimele răbufinri alea liderului acestuia, uneori justificate, alteori exagerate, a făcut ca vulcanul să erupă și să apară acest grup de „Reformatori”.

În ceea ce mă privește, cred că orice reformă judicios elaborată nu poate decât să aducă beneficii. Consider însă că ”Reformatorii”  nu au ales tocmai un moment potrivit, sau poate doar dacă scopul lor a fost părăsirea partidului și crearea unei noi formațiuni politice. Modul în care au ales să o facă, însă, când Dorin Chirtoacă și Mihai Ghimpu nu se aflau în țară, dovedește o lipsă de curaj în confruntare directă cu liderul lor, la fel ca și tăcerea din timpul sedințelor partidului, Biroului permanent sau Congresului partidului. Acest lucru era și firesc să trezească furia lui Mihai Ghimpu. Însa declarațiile și acuzațiile acestuia fața de, deja foștii lui colegi sunt exagerate atunci când îi acuză că ar fi agenți FSB, trădători de neam etc. Este pur și simplu lipsă de fair-play să manipulezi cu asemenea acuzații, mai ales fără argumente.

Acum cu referire la excluderea ”Reformatorilor” și la cei care au rămas alături de Mihai Ghimpu. Odată cu excluderea acestora cred de fapt că au plecat oamenii cei mai vizibili dupa Chirtoacă și Ghimpu. În plus, prin excluderea lui Oleg Bodrug, partidul l-a pierdut pe unul dintre cei mai importanți finanțatori ai partidului; pe cel mai cult membru, Ion Hadârcă și pe Vitalie Marinuță, cel mai patriot Ministru al Apărarii pe care l-a avut vreodată RM. Cât despre unii președinți de filiale locale, unii dintre ei nu sunt o pierdere prea mare, pentru că nu erau decât niște mediocrități și oportuniști. Ca să nu-i declar pe toți opurtuniști așa cum face Ghimpu, mă întreb, oare cei care au rămas nu sunt tot opurtuniști, și că abia așteptau sa plece primii ca să le ia ei locul?  Totodată, mă întreb cât de liberi au fost atunci când au votat excluderea foștilor lor colegi, și a fost oare vreodată Partidul Liberal cu adevărat liber?

Invitarea tinerilor în PL, o zeflemea

Îndemnul lui Mihai Ghimpu către tineri că să adere la PL și să se implice în politică mi se pare unul de zeflemea. Cum poți să ceri așa ceva când partidul a rămas fară tineri, majoritatea plecând dezamagiți pentru că nu li s-a oferit nicio șansă, poate doar lui Ion Cebanu, căruia i s-a oferit tocmai două poziții cheie, una de Ministru al Tineretului și Sportului și cea de a doua de Președinte al Tineretului Liberal. Chiar și așa, Congresul la care a fost ales a fost mai degrabă o mimare decât alegeri propriu-zise. Mihai Ghimpu are mai degraba nevoie de cuconițe care să îl servească cu un pahar cu apă, să îi aducă microfonul atunci când are vreun discurs în campaniile electorale și cu care să danseze în discoteci și sa le piște de fund făcând glume proaste.

Dorin Chirtoacă, mărul discordiei?

Înțeleg că acesta preferă să nu-și supere unchiul, dar modul în care a reacționat acesta mi se pare nefiresc. Ori niciodată nu a fost un secret că foarte multă lume din partid și din afara acestuia, îl doreau anume pe el în fruntea partidului. El a fost adevăratul motor, un magnet la care au aderat tinerii. El reprezenta speranța partidului cu el în frunte se mergea în alegeri și anume datorită lui a ajuns Mihai Ghimpu în parlament. Să fie oare Ghimpu blestemul lui Chirtoacă, sau i se potrivește zicala ”s-a născut talent și a murit speranță”, ori poate e doar un ”Kim Ir Sen” în așteptarea tronului care a căzut deja.

Cu tot respectul pentru lucrurile bune pe care le-a făcut Mihai Ghimpu pentru națiunea română, cred totuși că suferă de un autism politic periculos pentru democrație și pluripartidism.

Cel mai grav este că acum, când toată atenția ar fi trebuit să fie orientată către alte subiecte și decizii politice ce țin de viitorul acestei Republici, a apărut acest scandal deloc util și la timpul nepotrivit. Iar PL-ul suferă de o implozie generată de absența unui lider capabil, care să-și asume responsabilitatea reformării și reconstrucției.

April 14, 2013 Posted by | Politică | , , , | 4 Comments

Problema şomajului intelectual

Iată încă o problemă la ordinea zilei: în ţară în care domneşte ignoranţa, unde analfabeţii constituie aproape 80 % şi unde se simte atâta nevoie de cultură şi de oameni într-adevăr culţi, în ţara aceasta, zic, intelectualii şomează. Pe de o parte, ţara are absolută necesitate de cărturari neîntrecuţi, iar pe de altă parte, atâţia licenţiaţi nu pot fi plasaţi. Aceştia bat zilnic la porţile diferitelor instituţii, cu cărţile de vizită de la pontenţialii zilelor noastre şi dacă nu au cu ce îi mulţumi pe acei ce deţin vremelnic unele posturi de conducere, riscă să stea acasă, să uite ce au învăţat, blestemând clipa în care părinţii i-au dat la şcoală, cheltuind cu pregătirea lor zeci de mii de lei, iar unii vânzându-şi poate şi ultima bucăţică de pământ, pentru a ajunge astăzi în trista situaţie de a-şi vedea pe fiul lor cum se pleacă înaintea tuturor nechemaţilor, care, din nefericire pentru neamul acesta, ocupă posturile de comandă ale ţării. Iar de multe ori n-ai nici cui da bani pentru a-ţi da un post.

Şi să nu creadă cineva că avem puţin şomeri în momentul de faţă. Sunt astăzi o mulţime de tineri, cu diplomă de licenţă în buzunar, care umblă zilnic pe la diferite instituţii de stat şi particulare pentru aşi găsi un post cât de mic, putând să-şi câştige astfel existenţa. Dar posturi nu se găsesc, iar cele vacante se ocupă de cele mai multe ori de acei ce n-au decât câteva clase secundare, dar care au protecţie şi bani.

De aceşti şomeri intelectuali nimeni nu se interesează. Şi din cauza aceştui şomaj, anarhia şi nemulţumirea se intind pretutindeni.

Aproape toate guvernele s-au ocupat de această chestiune, dar nici unul n-a rezolvat-o.

În ultimul timp, iată şi că şi guvernul liberal se face că se interesează de problema şomajului, instituind chiar o comisie specială pentru a o studia. Şi ce credeţi că a făcut până în present această comisie? N-a făcut altceva decât a păpat o mulţime de bani, problema rămânând rezolvată numai pe hârtie, cum, de altfel se rezolvă la noi aproape toate problemele.

Totuşi am fi nedrepţi dacă nu am recunoaşte că sus-numita comisie a întocmit până în acum tabloul celor fară de lucru (mare lucru!), contatând că există actualmente peste 25.000 de şomeri intelectuali. Nu ştim ce va mai face după acesta. E vorba, spun unele ziare, că şomerii intelectuali vor fi plasaţi în tabere de muncă ce se vor crea (nu ştim când) de actualul guvern. Noi credem că a făcut cineva o glumă pe seama guvernului, afirmând acest lucru. Iar dacă guvernul intenţionează într-adevăr să facă cele mai afirmate de unele ziare, atunci nu ne vine decât să credem că habar nu are de măsurile ce se pot lua pentru soluţionarea şomajului intelectual. Sau, mai bine zis, ştiu actualii conducători, ce măsuri se impun pentru rezolvarea şomajului, dar nu vor să le ia, pentru că ar însemna să producă nemulţumiri în sufletele acelora care ocupă câte 4-5 posturi bine plătite. Continue reading

January 18, 2013 Posted by | Educație, Politică, Social | , , , | 1 Comment

%d bloggers like this: