Sir GHI

Ago, Ergo Sum!

Antireclamă pentru Groupe Société Générale

De obicei scriu pe blog atunci când vreau să îmi exprim protestul şi nemulţumirea faţă de o situaţie cu care m-am confruntat, fie că am fost în calitate de cetăţean, client, consumator sau simplu individ. În rândurile de mai jos voi scrie despre trei situaţii în care am fost client al instituțiilor financiare-bancare deținute de către grupul francez Société Générale (SocGen).

Prima mea colaborare cu o bancă deținută de către SocGen a avut loc în anul 2005. Acum zece ani, fiind student la Galaţi un coleg, dintr-un ONG studențesc, care promova produsele Bancii Române de Dezvoltare – Groupe Société Générale (BRD-SocGen), mi-a propus să îmi fac un card bancar pentru stundeţi – gratuit. M-a convins cu argumentul că nu mă costă nimic iar cardul fiind destinat pentru stundeţi are suficiente beneficii. Am acceptat, doar că eu fiind stundent sărac şi primind bursa pe un card de la o altă bancă concurentă, nici măcar nu am apucat să îl activez. Atunci când am terminat facultatea şi a trebuit să plec din Galaţi, am mers la bancă să returnez acel card, care între-timp depăşise perioada de valabilitate. Supriză! Doamnă de la ghişeu mă informează că în cazul în care doresc să închid acel cont trebuie să achit comisionul de administrarea a contului, în sumă, cumulată până la acea dată, de 25 de RON. I-am explicat doamnei că eu nici măcar nu activasem acel card, gratuit dealtfel, şi că consider injust să fiu taxat pentru un serviciu de care nici măcar nu am beneficiat. Inutil am incercat să îi explic doamnei că mie încalitate de client, nu mi-au fost comunicate acele taxe ascunse atunci când mi-am deschis acel cont. Am acceptat să achit acel comision, doar pentru că mi s-a explicat, că în cazul în care nu voi închide acel cont, banca va continua să perceapă acel cost de administrare lunară, iar la o viitoare colaborare/tranzacţie pe care o voi face cu/prin BRD-SocGen va trebui să achit acel comision, care va fi desigur mult mai mare. L-am achitat!

A doua mea colaborarea cu o bancă deținută de către SocGen, la fel prin intermediul BRD-SocGen. Fiind masterand la Bucureşti, aveam două opţiuni prin care puteam să primesc bursa: de la casierie în numerar sau prin transfer bancar, pe cardul BRD pentru studenți. Pentru că nu doream să stau la coada de la ghişeul casierie, în anumite zile şi ore stabilite, din incomodidate am acceptat comoditatea de a fie din nou client (de această dată forţat) al BRD-SocGen. Atunci am descoperit pentru prima data avantajele de care „beneficiază” posesorii cardului gratuit pentru studenţi – pentru care achitam un comision lunar de administrarea contului de 4 RON! Gama largă de beneficii şi opţiuni pe care le oferea acest card s-a dovedit a fi defapt foarte restrânsă: două retrageri gratuite in fiecare luna de la bancomatele din reaţeaua băncii; plata cu cardul la cumpărături fără comision; internet banking gratuit doar pentru vizualizarea soldului. Pentru că nici bursa nu era mare nici comision de retrage nu doream să achit, retrăgeam de două ori pe lună toată bursa. Când am terminat studiile mi-am inchis acel cont, pentru că nu îmi mai doream suprizele pe care le avusesem în prima mea colaborare cu BRD-SocGen.

A treia mea colaborare, sper să fie şi ultima, a fost cu Mobiasbancă – bancă deținută de către SocGen. Fiind angajat la Chişinău, puteam primi salariul fie în numerar la biroul de contabilitate sau pe cardul bancar de la Mobiasbancă. Am optat să primesc pe card – respectiv din nou am devenit client forţat. Posibil, datorită faptului că sistemul bancar a evoluat, sau poate pentru că angajatorul era un client important al băncii, banca nu percepea nici un comision de aministrarea a cardului sau a contului. În plus nu exista un număr limitat de retragerile gratuite lunare de la bancomantele băncii. Opţiunea cu internet banking pentru vizualizare soldului şi plata la cumpărături cu cardul erau la fel gratuite. Totul a fost acceptabil, o perioadă. Zic o perioadă pentru că între timp mi-am dat demisia, însă contul bancar nu reuşisem să îl închid. Peste jumătate de an când am mers la bancă pentru a închide acel cont am descoperit „suprizele” băncii pentru mine. Astfel din momentul în care angajatorul a notificat instituţia bancară cu faptul că eu nu mai sunt angajat, banca, fără să îmi trimită vreo notificare, m-a trecut inopiant la un „pachet standard” de costuri pentru adimistrarea contului şi întreţinerea cardului. Mai mult de cât atât, a retras din contul meu bancar, mai bine spus mi-au sustras suma de 22 EURO (422,07 MDL) pentru deservirea anuală a cardului, adică pentru un an înainte indiferent dacă eu voi rămâne sau nu clientul acesti bănci pentru o lună sau un an. Însă se pare că acest comision şi taxarea anticipantă pentu întreg anul nu a fost suficient pentru Mobiasbancă. Aceasta a decis să perceapă un comision pentru serviciul de internet banking cu suma de 5 MDL lunar, un instrument de altfel incomplet pentru că îţi permite doar să vizualizezi soldul contului nu şi să faci plaţi. Atunci când am întrebat operatorul băncii, de ce nu am fost întrebat dacă doresc să continui să fiu clientul lor în contextul schimbării costurilor, sau măcar să fiu informat că voi fi trecut mod automat, începând cu o dată anume, acestea mi-a răspuns că: „Instituţia noastră bancară nu informează clienţii pentru astfel de schimbări.” Din răspunsul lor rezultă că ei îşi pot permite să modifice orice, oricând şi cu orice cost doresc – lucru care îl consider ILEGAL. Şi ca ”avanatajul” de a fi client acestei instituţii bancare, escroacă, să continuie banca a decis să perceapă un comision de 50 MDL pentru închiderea contului bancar.

reference_societe_generaleDupă toate aceste aventuri nu doresc să mai fiu vreodată clientul SocGen. Posibil că aceleaşi taxe și atitudine față de client le au şi alte bănci – lucru pe care îl consider total anticlient. Uneori am impresia, că lăcomia învestitorilor străini, veniți în state precum Republica Moldova, este atât de mare încât pe bună dreptate aceștia pot fi consideraţi capitalişti sălbatici. Cel mai dur este faptul că clienţii neputincioşi, nu au cum să se protejeze şi în cele din urmă se conformează acceptând regulile impuse de vânzător, în condiţiile în care întro economie de piaţă autentică cumpărătorul este cel care dictează preţul.

P.S. De-a lungul timpului am fost clientul multor bănci din SUA şi Uniunea Europeană. Acolo există o adevărată competiţie, respectiv fiecare instituție bancară încearcă să ofere cât mai multe beneficii clienţilor, iar taxele de administrare a contului sau întreţinerea a cardului sunt nesemnificative sau chiar lipsesc cu desăvârşire. La noi însă, posibil, toate instituţiile bancare sunt angrenate într-un interes de cartel, fapt pentru care trebuiesc monitorizate și sancționate de către instituțiile abilitate.

January 10, 2015 Posted by | Economie, Social | , , , , | Leave a comment

   

%d bloggers like this: