Sir GHI

Ago, Ergo Sum!

Sindromul prea mult TV românesc

unnamedDespre cum proprietarii de posturi TV din Republica Moldova aduc jurnalişti din România însă interzic difuzarea emisiunilor autentice româneşti din cauza unor drepturi de autor.

În ultimii ani tot mai mulţi jurnalişti de renume din România trec Prutul, lucru bun zic eu, precum şi o bună parte din telespectatori. Acum nu o să mă/vă întreb dacă aceştia vin din considerente “patriotice”, sau doar din considerente financiare, oferte generoase.

Faptul că ei sunt buni jurnalişti la Bucureşti nu înseamnă că ei vor avea rezultate notabile şi la Chişinău, însă cu siguranţă aduc un suflu nou, iar experienţa lor este foarte necesară pentru colegii lor de breaslă de aici. M-am obişnut să îi văd ca adevăraţi titani la televiziunile de la Bucureşti, incisivi şi duri în special cu politicienii, însă atunci când ajung la Chisinau parcă nu mai sunt la fel. Posibil această se datorează faptului că nu cunosc specificul basarabeanului şi realităţile de aici, nu ştiu cum să îi abordeze, sau înclin să cred chiar că comportamentul lor frumos cu invitaţii show-urilor este bazat pe faptul că nu doresc să îşi supere invitaţii sau şefii lor, care sunt şi proprietarii televiziurilor, creându-le un disconfort prin întrebări dificile.

În acelaşi timp, deşi numărul jurnaliştilor de peste Prut prezenţi la Chişinău creşte, numărul emisiunilor TV produse în studiourile de la Bucureşti scade, şi asta în condiţiile în care TVR-ul a revenit în grila de programe din Republica Moldova. TVR-ul retransmite de fapt un mix de programe “special dedicate” realităţilor din Republica Moldova, un fel de TVRi astfel încât cei din Republica Moldova află prea puţin despre ce se întâmplă în România. PRO TV-ul are o gamă complexă de emisiuni şi programe, având cea mai mare audienţă nu doar în România ci şi în Republica Moldova.

Însă din 2009 au apărut multe televiziuni şi la Chişinău. “Moldova acum ai televiziune!” era sloganul unei dintre ele. Iar pentru că televiunile au nevoie de audienţă şi asta nu se obţine oricum, oamenii deştepţi care le patronează s-au pus pe treabă. Astfel au început să producă emisiuni similare celor din România, au adus jurnalişti de acolo  şi s-au gândit cum să le interzică pe cele din România aici pentru a nu le face concurenţă. Prime şi Canal 3 sunt campionii “rachetului TV”. Aceste televiziuni au cumpărat drepturile exclusive de retransmitere pe teritoriul Republicii Moldova a meciurilor de fotbal din competiţiile internaţionale și au organizat “Moldova are talent”. Desigur calitatea celei din urmă a fost de un nivel foarte scăzut. Juriu slab iar prezentatorii nefireşti. Cu toate acestea moldovenii au fost obligaţi să urmărească acest show TV, fiindu-le îngrădit dreptul de a urmări show-ul similar de la de PRO TV Bucureşti.

Da, e foarte bine că se fac şi la Chişinău astfel de show-uri şi programe, însă de ce să mi se îngrădească dreptul meu de a urmări show-urile din România, şi asta în condiţiile în care la el participă şi mulţi basarabeni, fiind organizate preselecţii şi la Chişinău. Ştiu că lupta pentru audienţă este dură, însă de ce să ghetoizezi lumea de aici şi să o fortezi să se uite doar la  show-urile Made in Moldova? Am impresia că s-a creat un nou zid pe Prut, de data aceasta nu din sârmă ghimpată ci de bruiaj mediatic. Nu voi ramâne surprins să văd anul viitor un show “MasterChef” Made in Moldova, care cu siguranţă va duce la interzicerea MasterChef-ului românesc.

Advertisements

March 3, 2014 Posted by | Politică, Presă, Social | , , , | 3 Comments

Flashmob ratat vs flashmob realizat

Astăzi, am rămas mut atunci când am văzut cum reprezentanţii Casei Regale a României, principele Radu şi principesa Margareta, au fost împiedicaţi să depună o coroană de flori la Monumentul lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău. Mi s-a făcut ruşine de originile mele şi oamenii cu care convieţuiesc, în acelaşi timp m-am simțit vinovat de cele întâmplate.

Chiar dacă Familia Regală nu se află într-o vizită oficială, autorităţile Republicii Moldova au fost informate desprea aceasta. Evenimentul şi agenda vizitei au fost publice, şi a presupus întâlniri cu conducerea republicii, elevi, studenţi precum şi cu artişti şi feţe bisericeşti. Deşi organele abilitate de menţinerea ordinii publice ar fi trebuit să le însoţească pe toată durata vizitei lor, asigurându-le paza şi siguranţa după cum li s-a solicitat, acestea şi-au arătat limitele atunci când s-a încercat o depunere de flori la Monumentul Domnitorului. Reprezentanţii Familiei Regale fiind împedicaţi de un grup de protestatari care se indentifică cu organizaţia neînregistrată la Ministerul Justiţiei „Eu sînt moldovan, eu grăiesc moldovneşte” , după cum am menţionat unul din ei pe nume Ivan Muntean.

Ce m-a mirat, a fost faptul că organele abilitate nu au prevăzut acest flashmob, şi aici mă refer la Serviciul de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova şi de ce nu poate chiar Serviciul de Informaţii Externe din România. Sunt sigur că la o astfel de vizită, eveniment, există o strânsă colaborare şi schimb de informaţii între cele două instituţii şi voi evoca un caz.

În primăvara anului 2010, fiind masterand la Bucureşti, am hotărât împreună cu câţiva colegi basarabeni să organizăm un flashmob în faţa Ambasadei Rusiei la Bucureşti în data de 2 martie. Evenimentul urma să dureze 5 – 10 minute şi să participe între 10 şi 15 persoane. Îl organizam pentru a reaminti Rusiei că s-a împlinit majoratul, 18 ani, de când a început războiul împotriva Republicii Moldova şi că ar fi bine să îşi ia armata acasă. Ar fi trebuit să fie un marş silenţios pe traseul Arcul de Triumf din Bucureşti până în faţa ambasadei Federaţiei Ruse. Am zis ”ar fi trebuit” pentru ca flashmob-ul nostru a fost deconspirat. Îmediat ce am pornit acel marş, fără megafoane şi urlete, doar cu câteva coli de hârtie, dinspre sediul Ambasadei Federaţiei Ruse a pornit spre noi un întreg batalion de jandarmi şi două dubiţe, şi asta în condiţiile în care noi eram doar vre-o zece participanţi. Pentru a nu ajunge în arestul poliţiei şi a ne pricopsi cu câte un dosar penal sau amendă, dat fiind că flashmob-ul era unul neautorizat[1], dar şi pentru că majoritatea dintre noi ne aflam în România pe baza permisului de şedere, iar pentru a nu risca să fim expulzaţi a trebuit să renunţăm la protest.

Dacă în cazul flashmob-ului de la Bucureşti ne miram despre promptitudinea cu care a acţionat SRI-ul, SIE-ul, poate şi FSB-ul atunci după cele întâmplate la Chişinău mă întreb despre declinul şi ineficienţa SIS-ului condus de Mihai Bălan, tatăl cunoscutului interpret Dan Bălan.

P.S. Până una alta, dacă o fi aşa cum a menţionat Ivan Munteanu precum că principele Radu şi principesa Margareta se află în Republica Moldova ca turişti, atunci sloganul turistic de ţară, ales recent „Ospitalitate. Tradiţie. Mister” se potriveşte pe bună dreptate.

P.P.S. A se compara cum am protestat noi şi ei, precum şi modul în care a fost întâmpinat Regele Carol al II-lea la Chişinău în 1940 şi principele Radu şi principesa Margareta în 2013.

ImageImage

 

 


[1] Acest tip de manifestaţie nu necesită de obicei autorizaţie, datorită duratei şi amploarei reduse, dar şi pentru că se subînţelege că nu periclitează în nici un fel traficul sau circulaţia pietonilor.

October 9, 2013 Posted by | Politică, Social | , , , , | 2 Comments

   

%d bloggers like this: