Cum călătorim din Est spre Vest.

Drumuri proasete, corupţie în vamă şi filme ruseşti care elogiază armata roşie.

Recent am călătorit cu autocarul Chişinău – Berlin, rută ce aparţine companiei Eurolines. Aş vrea ca în cateva rânduri să vă povestesc cum a fost.
Autocarul pleaca din Chişinău cu toate locurile ocupate, plin cu bagaje şi  pachete trimise celor dragi care constau de cele mai dese ori din bomboane Bucuria, vodkă şi tigări atât cât se permite.

Drumurile şi corupţia din vamă.
Despre calitatea drumurilor nu mai are rost să menţionez, ai impresia că mergi în căruţă şi nu în autocar. După ce parcurgem 200 km în 4 ore ajungem la punctual de trecere a frontierei Criva – Mămăliga. Aici datorită unui accord semnat între Republica Moldova şi Ucraina s-a convenit ca să existe o singura vamă pentru fluidizarea traficului lucru care nu prea se întâmplă defapt. Odată ajunsi în vamă şoferul începe să se adreseze către călători în rusă, deşi mai devreme vorbea în română iar în autocar se aflau şi călători străini care sigur nu vorbesc rusa. Soferul ne roagă/imploră să dăm fiecare din noi câte 5 euro pentru nu a mai completa declaraţiile vamale şi ca să nu ni se mai verifice bagajul (50 de pasageri ori 5 euro = 250 euro). Şoferul a specificat chiar, că dacă cădem de acord atunci fiecare din noi fără excepţie să contribuie! Menţionez că mi-am zis că nu voi da iar dacă vor încercă să pună presiune atunci voi apela linia fierbinte, nu a mai fost nevoie pentru că nu am dat şi nici ei nu m-au forţat, poate că le-am părut dubios dar fiind că atunci când mi-au zis să contribui le-am raspuns că voi achita mai târziu.

Filme ruseşti cu subiecte violente
Am facut timp de 5 ani traseul Chişinău – Galaţi apoi Bucureşti. Cei care au făcut acest traseu cred că cunosc situaţia, de fiecare dată în oricare autocar se „serveşte” câte un film rusesc cu subiecte violente, filme care nu au nici început nici sfârşit şi  rulează continuu. Personal cred că e ostentativ să serveşti călătorilor astfel de filme, ori eu achit biletul de călătorie nu şi pentru „buna dispoziţie creată” de către şoferii acestor autocare. Menţionez că am călătorit şi în alte ţări din UE şi acolo nu se întampla acest lucru, fiecărui călător i se dă un set de căşti pentru aşi alege singur postul de radio pe care vrea să îl asculte.
Acelaşi lucru ca şi cazul mai sus menţionat, se întâmplă şi cu cursele spre Polonia, Cehia, Germania chiar daca sunt proprietate Eurolines, transportator recunoscut in Europa. În timpul călătoriei spre Polonia mi-au fost servite filme cu subiecte despre rolul important al Armatei Roşii în timpul „Marele Răzvoi pentru apararea Patriei”, despre faptele de vitejie ale acestei armate etc (tematică aleasă probabil datorită faptului că eram în apropierea zilei de 9 Mai). Recunosc că nu am fost suprins de difuzarea acestor filme, pentru ca cunosteam deja situaţia, mi-a fost ruşine doar de un alt lucru, în autocar se aflau şi câtiva cetăţeni germani care imediat ce au auzit expresii în limba germană au ridicat privirea curioşi pentru a vedea despre ce e filmul. M-am simţit penibil, însă mă întreb cum s-au simţit ei?!

Cândva, la solicitarea şi sesizarea unor calători din Chişinău s-a adoptat o dispoziţie prin care şoferilor de microbuze li se interzicea ca să asculte radio la volum maxim, ei fiind chiar amendaţi în cazul nerespectării. Pe când o asemenea dispoziţie din partea Ministerului Transporturlor şi Infrastructurii Drumurilor al Republicii Moldova?!